Duminica
22
Octombrie

Proiect realizat cu sprijinul financiar al Guvernului României
Departamentul pentru Relaţii Interetnice
şi implementat de către Institutul Intercultural Timişoara


 






 

Cauta

(cautare cu diacritice)
Albanezi
Armeni
Bulgari
Cehi
Croaţi
Evrei
Germani
Eleni
Italieni
Macedoneni
Maghiari
Polonezi
Români
Romi
Ruşi
Ruteni
Sârbi
Slovaci
Tătari
Turci
Ucraineni
Arabi
Chinezi
Indieni
Iranieni
Universal
Migrant in Romania
dialog2008
Feb 2017 Martie 2017 Apr 2017
D L Ma Mi J V S
     
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
 
Apr 2017 2017Apr 2018
1 Ianuarie
2 Februarie
3 Martie
4 Aprilie
5 Mai
6 Iunie
7 Iulie
8 August
9 Septembrie
10 Octombrie
11 Noiembrie
12 Decembrie
Departamentul pentru Relaţii Interetnice
Institutul Intercultural Timişoara
 
Nevruzul
21-03-2017 - Turci

Cea mai importantă sărbătoare anuală, din punct de vedere al unităţii lumii Turce, precum şi a celor dobrogeni este Nevruzul, cu o vechime de peste 5 milenii. Cuvântul “Nevruz”, în traducere din limba persană, înseamnă “zi nouă”, de la “Nev”, adică nou şi de la “Ruz”, adică zi. Este vorba de o nouă zi a anului, în care natura reînvie şi oamenii se bucură odată cu venirea primăverii. În România de azi, Turcii şi Tătarii sărbătoresc Nevruzul primăvara pe 21 Martie, deşi festivitatea nu începe pentru toţi în aceeaşi zi şi nici la acelaşi prim minut al dimineţii. Dar pentru toţi musulmanii această sărbătoare este înainte de Zodia Berbecului (la unele popoare musulmane ea ţine între 3 şi 7 zile iar la altele poate dura şi până la 14 zile). Din China, până în Asia şi Europa, fiecare popor turanic îşi are propriile legende în legătură cu Nevruzul. Una dintre legende spune că în urmă cu mii de ani neamul Turcilor a fost izolaţi în Munţii Erghenegon peste care nu puteau trece, datorită unor cataclisme naturale. Ei totuşi şi-au continuat viaţa acolo, au extras zăcăminte de cărbuni, au crescut animale şi într-o zi au văzut un lup intrând şi ieşind printr-o strâmtoare; după ce l-au urmărit au reuşit să iasă din strâmtoarea acelor munţi. Acel moment se consideră a fi ziua în care poporul Turc s-a răspândit în cele patru zări ale lumii. Musulmanii de ramură sunită leagă momentul Nevruzului de naşterea lui Ali, ginere al Profetului Mahomed. Această sărbătoare începe cu o curăţenie generală iar lumea aruncă în foc haine vechi şi-şi cumpără altele noi, ele simbolizând necazurile şi supărările vechi care se aruncă odată cu hainele. De asemenea, au loc şezători câmpeneşti în care participanţii, mai ales tinerii, sar peste foc. Totodată se pregătesc peste 7 feluri de mâncare, pentru că 7 este un număr cu noroc. Se fac multe prăjituri, mâncăruri din carne de berbec, bucate tradiţionale şi specifice Turcilor. Tinerii iau o creangă pe care o împodobesc cu ghiocei, cu batiste brodate, cu flori de primăvară şi ies la colinde din casă în casă să aducă Nevruzul, adică să vestească primăvara. Ei sunt răsplătiţi cu dulciuri, prăjituri şi bănuţi iar aceste mici daruri se numesc “nevruzii”. Simbolurile Nevruzului sunt grâul încolţit, care semnifică noul an, focul prezent şi în casele oamenilor iar în colţurile camerelor se aprind lumânări. De asemenea, la această sărbătoare tinerii fac focuri în jurul cărora dansează şi recită versuri.

 



< inapoi

© 2008 Institutul Intercultural Timisoara. Toate drepturile rezervate.